Creierul consta intr-o retea de peste 100 de miliarde de neuroni, care lucreaza impreuna. Cu siguranta e vorba de evolutie, daca te gandesti de unde am plecat.
Inainte, insa, sa te inalti pe varfuri inca un centimetru, a mandrie, afla ca materia din craniul tau, asa evoluata cum e, are o capacitate fantastica de a te sabota cand si cum vrea.
Poate ca-ti amintesti cum acum ceva vreme stateai de vorba cu o tanara coborata parca de pe podiumul de moda sau de la vreo competitie miss, iar in tot timpul cat ati conversat nu s-a referit decat la cele 250 de grame luate in greutate, in ciuda eforturilor de a se mentine.
Cum e posibil ca o tanara atat de atractiva, care atunci cand priveste o revista glossy e ca si cum s-ar uita in oglinda, sa nu vada padurea de o ramura uscata? E enervant, ai gandit atunci, de ce nu se poate concentra pe partea frumoasa, pozitiva a lucrurilor?
l; font-size: 12px;" />Insa probabil stii ca si tu faci asta, desi situatiile sunt poate un pic diferite. Pot trece pe langa tine 200 de masini intr-o zi. 199 de soferi politicosi si doar unul care sa-ti ia fata, intr-un bolid nou-nout. Cand vei ajunge la munca vei vorbi despre cei 199 de soferi model sau despre singurul cu comportament enervant? Cu siguranta despre cel din urma, din simplul motiv ca asa e conceput creierul: sa se concetreze asupra aspectelor negative.
In cadrul unui studiu recent citat de Cracked, subiectilor li s-au aratat fotografii cu chipuri vesele si triste. Fetele triste, suparate, manioase au fost identificate instantaneu, inainte ca chipul in intregul sau ansamblu sa fie privit. Creierul pare setat sa identifice tot ce e rau, negativ, inainte chiar de a constientiza asta. Parca am avea un al saselea simt pentru nefericire si tot ce e negativ.
Din punct de vedere evolutiv, se explica aceasta tendinta de a reactiona la ceea ce e negativ. Percepeam pericolul sau eram mancati, la propriu. Cu alte cuvinte, priveam fluturii sau fugeam de urs? Din punct de vedere evolutiv a te opri sa mirosi trandafirii nu aducea niciun plus. Ca sa supravietuim a trebuit sa fim foarte atenti la tot ce e negativ si sa tinem minte acele aspecte.
In viata de zi cu zi asta s-ar putea traduce prin faptul ca putem lasa un job sau o relatie doar pentru ca ne amintim doar aspectele negative legate de acestea.
Vestea buna e ca nu va fi tot timpul asa. Pe masura ce inaintam in varsta ne vom lasa din ce in ce mai mult prada nostalgiei, concentrandu-ne mai mult pe aspectele pozitive, pe amintirile fericite.
A incerca sa ucizi gandurile rele le face mai puternice
Vei crede, poate, ca daca gandurile negative sunt atat de puternice si te fac sa fii atat de nefericit, n-ai decat sa le reduci la tacere. In definitiv, avem control asupra creierelor noastre. Daca tot am depistat sursa problemei, sa luam masuri. Sa nu mai dam curs gandurilor negative, sa nu le mai auzim, sa le ucidem din fasa!
Oricine a avut insa un astfel de un gand negativ stie ca orice ar face acesta revine. Si aduce cu el un intreg stol de astfel de ganduri. Care merg din ce in ce mai departe, ducand raul pe noi culmi. A incerca sa-l anihilezi nu va face decat ca acesta sa devina din ce in ce mai puternic.
Acest proces ciudat este si motivul pentru care intotdeauna vrem ceea ce nu putem avea. E ca atunci cand stii ca e nepotrivit sa razi si nu ar trebui sa faci asta, dar este singurul lucru pe care poti sa-l faci si-ii dai curs cu toata fiinta.
A gandi ca nu-ti e teama de esec nu face decat sa puna esecul chiar in centrul gandurilor tale. E cruda ironie a celor care au ajuns intr-o stare cronica din pricina sumedeniei de griji de care sunt atacati. In cadrul mai multor cercetari s-a aratat ca persoanele care isi fac griji in mod constant despre orice au creierele mult mai active decat ceilalti. Insa aceasta energie "extra" e una care se pierde.
Pusi sa duca la bun sfarsit o sarcina de care se tem, ei se descurca mult mai prost decat ceilalti, care insa nu si-au facut griji in prealabil. Atat de mult din energia creierului se pierde incercand sa prevada ce rau s-ar putea intampla incat e aproape garantat ca ceva nefast va avea loc.
Intre timp, cei care nu sunt preocupati de ceea ce s-ar putea intampla isi pot folosi toata concetrarea sa rezolve orice problema cu care se confrunta, asa ca sansele lor de succes sunt din start mai mari.
Durerea psihica da dependenta
Gandeste-te numai cate din distractii nu au la baza emotiile negative. De ce ne plac filmele care ne sperie? Sau melodiile triste? De ce privim documentare despre dezastre sau continuam sa ascultam stirile morbide? Daca ni se intampla ceva rau, de ce continuam sa ne gandim iar si iar la asta si sa vorbim continuu pe acest subiect?
Daca incerci sa vii cu o explicatie logica, te-ai putea gandi la faptul ca a te concentra pe lucururi teribile iti aminteste ce privilegiat esti in prezent. Insa stiinta spune ca, in realitate, gasim placere in insasi emotia negativa. De bunavoie ne scufundam in nefericire iar si iar din acelasi motiv pentru care un impatimit al roller coaster-ului sau o persoana ahtiata dupa saritura cu coarda elastica se dedau acestor activitati. Dopamina.
Centrii placerii si ai recompensei din creier se activeaza si se elibereaza dopamina. Poti deveni dependent de orice face ca creierul sa duca la eliberea acestiea, indiferent ca e vorba de ciocolata sau nefericire.
La fel ca in cazul oricarei dependente, unii se descurca mai bine sa o tina sub control decat altii. De fapt, fiecare raspunde diferit. Si nu putine sunt cazurile in care oamenii pot deveni dependenti de propria nefericire.
E motivul pentru care unii isi revin relativ repede dupa o trauma, in timp ce altii niciodata. Continua sa sufere, improspatandu-si mereu sentimentul. Din cauza felului in care functioneaza creierul, chiar si unele dintre cele mai nefericite simtiri duc la eliberarea de dopamina. Persoana pe care o vezi suferind si stii ca in niciun caz nu isi doreste sa fie in acea situatie, fiind de-a dreptul nefericita, e practic in aceeasi situatie cu un dependent - niciunul nu se bucura si nu se simte confortabil in situatia in care e.
E doar prinsa intr-un cerc vicios, pentru ca ii e teama, la nivel suconstient, sa iasa din aceasta stare si sa dea drumul emotiei puternice care o face sa simta ca e in viata.
Preferam sa fim nefericiti decat sa traim intr-o stare de incertitudine
Tocmai cand incerci sa iesi din acest cerc vicios, creierul iti joaca o alta festa. Prefera nefericirea pe care o stie decat incertitudinea. E motivul pentru care nu-ti dai demisia si continui sa mergi la jobul care te face insa nefericit.
Iar daca faci pasul si totul merge bine, exista posibilitatea ca, in cazul tau, asta sa nu fie "bine", din simplul motiv ca nu esti obisnuit sa fii fericit. Pentru tine noua situatie pare ciudata, inconfortabila.
Studiile au aratat ca a lua subiecti deprimati si a-i face sa gandeasca pozitiv despre propria persoana nu face decat sa-i duca intr-o stare puternica de confuzie. In nefericirea lor ei gasesc caldura, uneori chiar fericire si o stare de bine, asa ca in cazul lor o astfel de strategie nu functioneaza.
Fericirea presupune efort
Imagineaza-ti o persoana fericita. Poate ca te gandesti la un copil care plonjeaza in piscina sau la un atlet care isi ridica mandru trofeul ori chiar la Richard Branson lunecand pe apa pe o placa ciudata (nici nu stii cum se numeste), cu un model ce nici nu poarta costum de baie.
Acum imagineaza-ti un om deprimat. Probabil sta pe canapea intr-o camera intunecata, poate bea singur, privind fara sa vada reclamele la TV, la ora trei dimineata. Poate ca in ziua aceea nici nu a coborat din pat.
Diferenta dintre primul exemplu si al doilea este in primul rand aceea ca, in primul caz, persoana in cauza chiar face ceva. E ridicol sa-ti imaginezi o persoana deprimata care face snowboarding.
Asa ca poate Sigmund Freud avea dreptate cand spunea ca a fi fericit cere eforturi. Vei spune, "logic", stiam asta. Insa cate persoane din jurul tau nu afirma sus si tare ca, in cazul lor, vacanta perfecta presupune sa nu faca nimic? Aceste persoane cad in capcana gandului ca fericirea vine din lipsa obligatiei de a face lucruri neplacute (a merge la job, de exemplu) in loc sa vada ca, in realitate, aceasta inseamna sa faci lucruri placute.
Deloc intamplator, in randul seniorilor nivelul de satisfactie al vietii este dat nu de starea sanatatii, ci de existenta prietenilor si a hobbiurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu